Perioada aia...

Daca fetele au probleme cu o anumita perioada in fiecare luna, eu am probleme cu un altfel de anumita perioada doar intr-o singura luna din an; decembrie. Mai devreme m-a lovit revelatia si mi-am dat seama ca ma bucur teribil ca nu am timp de nimic, serviciul, facultatea si naveta ocupandu-mi efectiv tot timpul meu. Ma bucur ca nu am timp, pentru ca altfel, luna asta as fi cazut si mai rau in depresie. Facand un calcul simplu, printre cele mai nasoale chestii ce mi s-au intamplat mie pana acum, mi s-au intamplat in decembrie. Nu o sa stau sa enumer despre ce-i vorba pentru ca nu vad motivul. Dar, ma bucur ca nu am timp sa cad iar in depresie.

De ceva vreme incoa'... de fapt, de multa vreme incoa', ma intreaba lumea ce am. Unii pe la facultate vor sa fiu cum eram in primele doua, trei saptamani. Altii, prieteni vor sa fiu cum eram acum nush cata vreme si tot asa. Iaca, raspund simplu: Ntz! N-ai cu cine...
Constat ca sunt intr-o continua schimbare. Ca-i si varsta de vina, ca-s si restu' lucrurilor de vina, eu sunt intr-o schimbare. Altfel percep lucrurile, altfel inteleg lucrurile, altfel inghit o gluma, altfel interpretez si-mi dau cu parerea despre viata. Nu pot insa sa fiu pe placul tuturor... si nici nu mai vreau asta. Am trecut si peste etapa aia...

Dar parca am deraiat. Ziceam de perioada aia. Well, nu pot decat sa astept sa treaca decembrie si sa trec astfel peste o noua "etapa". Dar, norocu-mi, cum spuneam si mai sus, e ca n-am timp de nimic. Am timp doar de stat pe drumuri, de dormit putin (prea putin) si cam atat.

Mi-e dor putin sa am ceva mai mult timp de blog, mi-e dor sa belesc ochiu' la cate-o chestie si apoi sa am timp sa dezvolt intr-o juma' de ora 69 de randuri, comentand despre 'cea chestie. Pe de alta parte insa, am cam inceput sa-l privesc pe fraierica asta de blog ca pe-un prieten bun. Ca vad ca aici mai vars cate-o chestie. Ca face-to-face nu prea vreau s-o zic nimanui... si asta, pentru ca nu m-a convins nimeni 50% ca vrea sa ma cunoasca cu adevarat. Iar mai departe, vorba 'ceea: restu' e tacere.

In fiece zi aproape, parcurg un drum idiot de la gara pana acasa. Un drum de 25, 30 de minute. Is zile in care il fac o data dimineata si iarasi spre seara. Si fereasca sfantu' acumulator sa n-am baterie la telefon si sa nu pot sa salt volumu' la radio. Ca in momentele alea, nu pot decat sa le doresc alora de ma tot intreaba ce am, sa nu le treaca prin cap gandurile ce-mi trec mie. Si nu te gandi ca-mi trece prin gand sa fac cativa zeci de pasi mai la dreapta (sau stanga, depinde daca vin sau ma duc :)) ) pana pe calea ferata. Dar, is fel si fel de ganduri. Probleme, chestii alea alea...

Pusca leului, io-s un om, un simplu om, care credea la un moment dat ca-i mai altfel... ba, da' chiar sunt mai altfel, insa nu altfelu' ala care credeam eu. Am luat-o in jos... Am momentele mele, care bune, care rele si incerc sa fac lucrurile in asa fel incat sa fie bine... ca-i bine pentru mine si nu pentru tine, sau ca e bine pentru tine si nu pentru mine sau mai-stiu-eu-cum, e partea a doua.

Si daca tot am zis de decembrie, decembrie e si luna colindelor. Motiv pentru care, singurul... dar singurul lucru ce-mi da motive sa zambesc sunt colindele ascultate. Sunt ateu de felul meu, dar colindele imi dau un sentiment special. Rogu-l pe individu' care se gandeste sa zica verzi si uscate, sa ia ca atare ce-am zis si sa nu-mi rastalmaceasca cuvintele. Si-ascult colinde si zic merci ca exista Magic FM. Si zic merci ca a existat Perry Como pe lumea asta:





Si mai zic ca pana data viitoare, iti doresc un decembrie asa cum trebuie sa fie!