Sarbatorile de iarna.

Sarbatorile de iarna. Numai sa auzi aceste cuvante si te gandesti la ceva frumos. Indiferent la ce, trebuie neaparat sa fie ceva frumos. Este acea perioada a anului cand este obligatoriu sa lasi orice griji la o parte si sa te simti bine alaturi de cei dragi tie. Dar, oare mai sunt sarbatorile de iarna ceea ce erau o data? Eu unul sunt ateu si nu vad aceste sarbatori ca pe ceva din punct de vedere religios, pentru ca ar fi chiar culmea (da, stiu multi o sa-mi sariti in cap si o sa ma apostrofati ca sunt un pacatos, ca o sa ma vada Dumnezeu, ca o sa imi dau eu seama... bla, bla, bla... la capitolul asta chiar va rog sa va tineti parerile pentru voi), ci vad aceste sarbatori ca pe o perioada speciala a anului in care bucuria si domine si sa fim aproape de cei dragi noua.
Revenind la intrebarea anterioara, mai sunt sarbatorile de iarna ceea ce au fost o data? Ma uitam de exemplu, in seara asta, la un grup de copilasi ce nu aveau mai mult de 7, 8, 9 ani fiecare si care venisera cu colindul. Si cum spuneam, ma uitam la modul cum interpretau si la modul cum (nu) puneau deloc suflet in ceea ce fac. Ca si cum ar fi fost ceva nesemnificativ. Si mi-am dat seama cat de mult se schimba vremurile in doar cativa ani. Cand eram eu de varsta lor si plecam cu colindul, nu cred ca era om pe care sa nu il colindam cum se cuvine, iar cel ce era colindat era cum nu se poate mai bucuros de ceea ce vedea in fata lui.
Si stand si generalizand putin cazul copiilor pe care i-am primit cu colindul, mi-am dat seama ca... surpriza! un fapt banal... nu mai e ce-a fost o data. Vremurile se schimba si se schimba in rau. Si o data cu vremurile, se schimba si oamenii. Si ma intreb si eu asa, din punctul meu de vedere, al unui ateu: Ce ne-am face fara sarbatorile de iarna?

Poezie romantica 2

Este evident faptul ca omul, atunci cand nu are ce face, nascoceste lucruri dintre cele mai ciudate. Cam asa ceva am reusit sa fac si eu impreuna cu un bun prieten d`al meu acum ceva zile. Iata ce ne-a iesit:


Poezie de dragoste

Esti frumoasa ca o stele
Tu mi-ai rupt inima in doi
Da-mi mie inimele tale
Si sa estem amandoi

Seara cand sa este luna plina
Si-amandoi ne uitam la stele
Tu ma prinzi de a mea mana
Si imi spui ca... vrei sarmale

Ca cand Soarele apune
Peste mine si pe tine
Luna plina de lumini
Ne vegheaza ca pe caini.

By Agentu' & St3fZzZ

O poveste...

Se intampla cam asa: a fost o data un antrenor ce antrena o echipa. Ce sport practica acea echipa nu este relevant, asa ca nu va fi mentionat. Si, totul mergea perfect la acea echipa. Realatia antrenor-jucatori mergea destul de bine. Se mai intampla ca indicatiile acestuia sa nu fie intelese de catre jucatori, dar se ajungea pana la urma la un consens si totul continua sa mearga bine si frumos. Antrenorului ii placea de minune sa antreneze acea echipa. Ii placea atat de mult incat credea ca va iesi la pensie de la echipa respectiva.

Si tot a mers asa frumos pana cand... n-a mai mers frumos. Jucatorii incepusera de la o vreme sa nu mai ia in seama indicatiile antrenorului. Il lasau cateodata sa vorbeasca singur. Sau se intampla ca antrenorul sa nu isi inteleaga elevii in anumite momente si astfel, se ajungea la stari de tensiune care afectau foarte mult jocul echipei. Iar aceste lucruri nu puteau decat sa aduca dupa ele efecte negative. Si a tot mers asa pana intr-o zi, cand, foarte suparat de reactia unuia dintre jucatori, antrenorul nu a mai suportat si a decis sa puna piciorul in prag. Zis si facut. A inceput antrenorul sa spuna: "De astazi se schimba foaia baieti. Fie incercati sa schimbati ceva la voi si sa incepeti sa ascultati de indicitatiile pe care vi le dau sau sa facem cu totii in asa fel incat sa colaboram bine impreauna in asa fel incat sa readucem echipa la normal, fie eu imi prezint demisia de la aceasta echipa.". La auzul acestor vorbe, jucatorii au spus in prima faza ca da, se poate poate realiza acest lucru de dragul echipei. Si asta pentru ca, antrenorul le ceruse doar sa revina la acea perioada in care echipei ii mergea bine, in care fiecare asculta de celalalt si reuseau sa realizeze jocuri frumoase.

Dar intr-o dimineatza, jucatorii s-au prezentat la antrenamentul normal si, in loc sa se antreneze cum era normal, ei i-au spus antrenorului ca cedeaza. Cedeaza pentru ca, in viziunea lor, munca cu acest antrenor nu mai mergea deloc bine. Si decizia lor era aceea de a lucra cu un alt antrenor. Pe moment, antrenorul a ramas masca. Dupa discutia purtata cu jucatorii, el credea ca rezultatul va fi cu totul si cu totul altul, nicidecum ca ei vor ceda. Si a tot incercat sa-i faca sa se razgandeasca pe jucatori, dar a fost in zadar. Acestia si-au intarit si mai tare dorinta de arenunta. Si astfel, antrenorul a plecat acasa suparat si deprimat pentru faptul ca nu a reusit sa-si mentina postul de antrenor la echipa la care vroia sa antreneze toata viata lui. Si in drum spre care a tot incercat sa inteleaga adevaratul motiv al jucatorilor de a renunta, dar in zadar. Nu l-a aflat.

The Dark Knight - cronicuta

Cu multa vreme in urma, cam acum un an si jumatate, ma uitam pe HBO la un film, neimportant fiindu-i titlul. Dupa ce s-a terminat, au urmat obisnuitele promo-uri si, unul din ele era pentru filmul "Batman Begins". A venit ziua difuzarii. L-am vazut filmul. Nimic special.

Dar... pentru ca intotdeauna trebuie sa fie un "dar"... a venit ziua in care am urmarit un alt promo legat de ultimul film din seria Batman, "The Dark Knight". Mi-a starnit interesul instant. Si, dupa ceva vreme, am reusit sa-l si urmaresc. i trebuie sa recunosc faptul ca m-a lasat masca. Filmul este o capodopera de la cap la coada. Distributia, scenariul, regia, modul de interpretare al artistilor... totul a fost bun. Cel mai mult a fost de admirat interpretarea personajului negativ, The Joker, de catre Heath Ledger. Acest rol fiind de altfel si penultimul sau rol din cariera, intrucat, la ceva timp dupa terminarea filmarilor la "The Dark Knight", pe data de 22 Ianurie 2008, urma sa inceteze din viata din cauza unei supradoze de medicamente. Dar, ca printr-un facut, a lasat in urma un rol de exceptie. Un erou negativ adevarat. Nici intrepretarea lui Christian Bale in rolulile lui Bruce Wayne, respectiv Batman nu a fost mai prejos. A reusit cu succes sa scoata in evidenta un Batman incoruptibil, aflat intr-o continua lupta cu mafia pentru protectia orasului Gotham. Dar, in acelasi timp, reuseste foarte usor sa isi ascunda identitatea sa secreta. Un alt rol bine jucat ar fi acel al lui Alfred, interpretat de catre Michael Caine, un actor cu greutate in industria cinematografica de la Hollywood. Bineinteles ca nici Morgan Freeman, in rolul lui Lucius Fox nu trebuie uitat... de altfel, orice rol jucat de Morgan Freeman este un rol de exceptie dupa parerea mea. Printre putinii actori neagreati de mine s-a aflat Aaron Eckhart in rolul lui Harvey Dent. Pur si simplu n-a adus nimic special ca sa te faca sa il placi. Dar poate ca asta s-a si dorit pana la urma, el ajungand in final un personaj negativ.

Si ca sa ma mai opresc din scris, spun la sfarsit doar atat: va recomand acest film. Si pentru ca suntem si aproape de sfarsitul lui 2008, am sa reformulez putin recomandarea: va recomand sa urmariti unul dintre cele mai bune, daca nu cel mai bun, film al anului 2008.