A murit ba... 8-| ...

De ceva ani incoa', un fenomen ciudat si care, pe alocuri ma scarbeste are loc cam cu fiecare ocazie. Adica, in momentul in care vedeta X inceteaza din viata, toata lumea iese la interval cu vorbe care mai de care mai marete despre persoana in cauza. Motivul pentru care ma apucai sa scriu chestia asta ii faptul ca azi dimineata, in jur de ora 2 sau ceva de genu', ca nu am retinut ora exact, Michael Jackson, regele muzici pop cum a fost el supranumit si pe buna dreptate pana la urma, a incetat din viata in urma unui infarct... cred.

Ma rog, nu faptul ca omul a murit ma deranjeaza pe mine cat ma deranjeaza faptul ca, cei de la Radio Zu de exemplu au pornint o adevarata "campanie" legata de moartea super starului. Plus ca, deja presimt cum se vor face destule talk-show-uior pe tema asta unde vor aparea personaje despre care, Michael nu stia ca exista si care, vor spune verzi si uscate si tot asa. Bun, toate chestiile astea din mass-media sunt lucruri care din punctul meu de vedere, is nimica toata, mai ales ca, pana nu demult, pentru mass-media, Michael Jackson nu era decat un pedofil, un "rege terminat" si tot asa. E ok ca se spun lucruri frumoase despre el, dar nu stiu, parca ar fi mai bine daca, inainte de a aparea aceste lucruri frumoase, sa nu incepem sa terfelim numele omului cum putem. Si nu este vorba aici numai despre Michael Jackson, ci este un fapt general.

Pe de alta parte, ce ma enerveaza pe mine la culme sunt acele persoane care, facand uz de faptul ca au internet acasa, doresc sa isi afirme compasiunea fata de decedat si incep cu mass-uri care mai de care mai pompoase, pline de cuvinte mari la care, pana sa moara respectivu'/respectiva nici prin cap nu le treceau, sau, cazurile ce-mi plac mie cel mai mult, atunci cand dau mass-uri doar de dragul de a le da, fara ca macar sa fi stiut cine-o fost cel/cea ce-o murit pana atunci.

Pe scurt, eu as zice cam asa. Daca a murit, sa-i fie tarana usoara. Dar sa nu stam acum sa facem mare caz dintr-un eveniment asa de nefericit, chiar daca e doar pentru "a-i cinsti memoria".

Parerea mea umila si, pentru ca stiu ca vor rasari cativa care ma vor cataloga drept fiind "un nene fara suflet", doresc sa le transmit de pa acum un sincer "las' sa fii tu sanatos/-oasa".

Admiterea la Scoala de Agenti de Politie "Vasile Lascar" Campina

Mda... ce ti-e si cu netu' asta... al dreaq somn, desi ma tot pandeste sa ma prinda de urechi, n-am putut sa ma abtin sa nu fac ce fac acum... asa ca, sa-i dau drumu'.

Bine, nu-i ceva nou... dar na, ca tot romanu', da-i sa fie acolo.

Bun. Cica io, ma pregatesc in lunile asta doua ce vor urma (Iulie si August) sa "fortez" intrarea la Scoala de Agenti de Politie "Vasile Lascar" Campina (da, stiu, ma fac militian... vai mie... 8-| ...). Bun, pana aci, nimic ciudat, partea aiurea ii ca, la un moment dat, am vrut sa ma documentez in legatura cu actele ce-mi trebuiesc pentru dosar... dar pe site-ul oficial al scolii nu se gaseau. Asa ca, da-i si cauta pe Gugăl pana ce le-am gasit. Ele is urmatoarele:

- cererea de inscriere si declaratia de confirmare a cunoasterii si acceptarii conditiilor de recrutare.
- diploma de Bacalaureat si foaia matricola in copie legalizata.
- copii ale actului de identitate (nelegalizate) precum si copie legalizata al certificatului de nastere al tau, al sotului/sotiei, al copiilor, al certificatului de casatorie (in cazul in care sunteti casatoriti si aveti copii).
- autobiografia (scrisa de mana, fara greseli si prescurtari) si tabelul nominal cu datele rudelor de gradul I dar si al sotului/sotiei si rudelor acestuia/acesteia de gradul I.
- cazierul judiciar.
- caracterizare (recomandare) de la ultima institutie de invatamant absolvita sau a ultimului loc de munca
- 3 fotografii tip buletin (3/4) si 2 color 9×12 cm.
- fisa medicala, certificatul de examinare psihologica.
- copii dupa cartea de munca si contractul de munca (nelegalizate si doar in cazul in care sunteti angajati)


Acestea-s documentele necesare. Mai departe, termenul de depunere al dosarelor ii 30 Iunie (aceasta se face la sediile Inspectoratelor de Politie Judetene "IPJ" din judetul in care locuiti). Testarea psihologica va avea loc intre 13-17 Iulie. Cica vor avea loc si niste reexaminari, daca e cazul in perioada 20-24 Iulie.

Daca treceti de treaba asta, in perioada 24 August - 4 Septembrie va veti prezenta la sediul Scolii de Politie in vederea achitarii taxei de participare (150 lei). Atunci veti avea nevoie asupra voastra de:
- buletinul/cartea de identitate, în original;
- diploma de bacalaureat (în copie xerox);
- foaia matricolă (în copie xerox);
- suma de 150 lei - taxa de participare la concurs.
Apoi, in ordinea urmatoare au loc. Examinarea medicala (alta decat ceea ce se face in momentul intocmirii fisei medicale), probele fizice, adica:
- alergare de viteza
- aruncarea mingii medicinale
- alergare de rezistenta
Si, daca treceti si de astea, la sfarsit, se da testarea scrisa, adica un test grila (90 de intrebari, dintre care 60 la limba romana si 30 la limba straina)

Cam atat. Succes tuturor! Care esti cu nelamuriri, sari cu intrebari.

Un caz socant...

Aseara, am vazut pe un site... www.libertatea.ro parca, un articol care pe moment, din cauza ca numai de citit articole de ziare pe net n-aveam eu chef, n-a prea prezentat un mare interes pentru mine. Dar astazi, ca tot am avut o zi destul de usoara la munca, am cam avut timp sa rumeg cateva ganduri. Printre altele, articolul citit aseara si-a gasit si el un loc in chestiile rumegate.

Articolul spunea ceva cam asa:
"Scene de coşmar intr-un centru de minori cu afecţiuni psihice din comuna Jucu, judeţul Cluj. O copilă in varstă de 12 ani şi-a atacat o colegă paralizată şi i-a scos ochii, iar persoane care au văzut scena susţin că fetiţa chiar ar fi înghiţit un ochi. Incidentul s-a petrecut în seara de 8 iunie, dar a fost ţinut sub tăcere până ieri.

Fata de 12 ani şi-a atacat colega în momentul în care infirmierele pregăteau copiii de culcare. Victima, o adolescentă de 18 ani, care este paralizată de la gât în jos, se afla într- un scaun cu rotile, chiar lângă pat. Nu a putut nici măcar să strige în clipa în care fetiţa s-a repezit la ea, într-un acces de furie. Cu degetele, i-a împins ochii în orbite, apoi a tras cu o asemenea violenţă încât persoanele care au ajuns imediat la locul tragediei susţin că agresoarea chiar ar fi reuşit să îi smulgă, iar pe unul l-ar fi şi înghiţit.

Victima, plină de sânge, a fost transportată de urgenţă la Clinica de Oftamologie din Cluj, unde a fost operată şi i-au fost cusute rănile. Monica Filip, director adjunct la Direcţia pentru Protecţia Copilului Cluj, a declarat că infirmierele nu au nici o vină şi că agresoarea, cunoscută pentru comportamentul violent, a profitat de un moment de neatenţie şi a atacat. Totuşi, alte voci din orfelinat susţin că fetiţa de 12 ani, care are antecedente de violenţă, trebuia de mult timp să fie ţinută izolată."


Bun, asta e articolul. Acum sa spun si de ce am tinut mortis sa vi-l arat. Pai, in primul rand, desi este un caz cu adevarat socant, nu ma surprinde deloc. Si asta pentru ca, de multa vreme am o mare nemultumire cand vine vorba despre sistemul medical romanesc. Peste tot, in mai toate spitalele din Romania domnesc 3 lucruri: haosul in organizare, ignoranta medicilor si asistentilor si ideea de "dai un leu si-am grija de tine".

In stirea tocmai prezentata, ideea ca din cauza medicilor si asistentilor s-a intamplat ceea ce s-a intamplat este foarte clara. In primul rand, pentru ca, un astfel de copil cu probleme psihice nu trebuie lasat nesupravegheat si mai ales, in preajma celor ca fata careia i-a scos ochii. Este un caz, trist, socant si dupa ce ca saraca fata era paralizata de la gat in jos, acum este si fara vedere. Un om distrus totalmente.

Si toate astea, intr-o Romanie unde nimeni nu ia nicio atitudine, toti merg pe ideea "las-o ba ca merge asa" si unde, nimeni nu se mai implica in buna functionare a sistemului medical romanesc. Si, desi multi imi vor spune ca bani se investesc, am sa le spun eu ca, pe langa bani, trebuie investit si suflet... mai ales medicii si asistentii... dar sa fiu eu un om absurd?





Sursa: www.libertatea.ro

Criza!?

Cica e o vorba ce spune cam asa: daca nu e alba, e neagra. Facand o mica analogie, pentru cazul meu, pot spune asa. Daca nu ma duc la munca, alerg sa fac dosare. Zis si facut. Imi luai ceva zile libere si da-i si alearga. Printre cele cateva drumuri facute de mine, vreo doua au fost facute pana la posta, unde, aveam nevoie sa imi cumpar un timbru fiscal de 1 leu sau cel putin 2 de 50 bani, necesare pentru a-mi elibera cazierul. Bun, ma duc frumos la posta, cer ce-mi trebuia si primesc un raspuns frumos: nu avem de 1 leu. Atunci, evident, urmatoarea intrebare a fost daca au macar de 50 de bani. Raspuns prompt: nu avem decat de 10 bani. Stiind ca nici in urma cu ceva zile n-aveau decat de 10 bani, n-am putut sa ma abtin si-am intrebat: dar de ce nu aveti de valori mai mari? In momentul ala am primit cred ca unul din cele mai idioate raspunsuri: vremuri de criza.

Si-atunci, daca-s vremuri de criza, care-i rostu' sa tiparesti numai timbre de 10 bani si nu de 1 leu. Valoarea e mai mare --> hartie folosita mai putina --> castig mai mare. Si cica-s vremuri de criza!?

Si uite asa, in loc sa termin treaba cat mai frumos, a trebuit sa colind intregul Ploiesti in cautarea unui oficiu postal unde sa aiba timbre fiscale de 1 leu... si probabil prin Nordul orasului criza n-a ajuns...

Textul meu despre nimic

In momentul in care am deschis Notepad-ul (da stiu, puteam sa folosesc si Word... dar na, asta imi convine mie), nu aveam nicio idee concreta despre ceea ce-ar urma sa apara aici. Dar nu-i prima oara cand merg pe deviza "cum sa scrii despre nimic". Pur si simplu, voi incerca sa dau frau gandurilor si voi vedea la final ce va iesi.

Mai nasol este faptul ca jocul pe care il instalez in momentul de fata (dupa multa vreme, instalez si eu unul) imi tot distrage atentia de la ce scriu si trebuie sa dau tot timpul cate-un click prin setup-ul lui pe acolo... Ma rog, intre timp am terminat cu jocul ala, chiar l-am si testat putin. E ok, imi place. Pacat de faptul ca nu prea o sa am timp de el. Dar na, poate o sa fie si timp.

Acum, ca tot am inceput sa fac acest text despre nimic, cam ce-as mai putea spune? Deocamdata, e un text al spontaneitatii... si vad ca deja am scris ceva. Si intre timp, mai schimb si cateva idei pe mess...

Si brusc cineva m-a rascolit si a scos la iveala iarasi gandurile "negre"... dar nu despre ele voi scrie acum. Nu vad de ce as mai face-o. Pana la urma, nu exista doar ganduri "negre". Exista si cele "albe", cele frumoase, care te fac sa te bucuri de viata. Dar din pacate, forta lor de a iesi in fata este mult mai mica decat a celor "negre".

E bine ca intre timp, am ajuns la discutii frumoase si vesele pe mess si mi-a trecut dorul de clipele nu prea fericite...

Dar, intre timp, a inceput sa cante in Winamp o melodie de-a eternului Gica, Gica Petrescu. Un om de la care, pe vremea cat a trait, singurul lucru pe care puteai sa-l inveti si sa-l vezi era cum sa-ti traiesti viata cu voie buna si cu veselie. Un om pentru care, supararile n-au fost nimic in comparatie cu clipele vesele. Dar, ca orice om de genul asta, batranetea i-a adus si clipe nu prea frumoase. Dar el va ramene in memoria noastra ca un om vesel, un om voios, un om fericit...

Dar, neica Winamp si-a facut el de cap si a schimbat ritmul... deci, Gica Petrescu il voi lasa deoparte.

Si-ar cam trebui sa ma grabesc un pic acum pentru ca cineva imi tot cere cu insistenta sa vada ce-am scris in continuare. Dar am o presimtire cum ca ar cam trebui sa pun punct... sau nu? As mai putea sa ma duc cu gandul undeva in momentul de fata?

Pai sa vedem... nu... nu cred. Voi incheia aici. Poate in zilele urmatoare sau in viitoarul apropiat voi face din nou o chestie de genul asta... pentru ca vad ca mi-a prins intr-un fel bine. Acum nu imi ramane decat sa-ti cer parerea despre textul meu despre nimic...

Finala... impartita

Desi nu am vazut partida de la inceput si am inceput sa o urmaresc din minutul 30, cand erau deja inscrise doua din cele 3 goluri din finala Cupei Romania Timisoreana, pot spune ca nu am pierdut mai nimic.
Dar, la un moment dat, ma gandeam ca voi ajunge sa scriu despre cu totul altceva. Ma gandeam ca voi scrie despre o finala frumoasa disputata intre CFR Cluj si FC Timisoara, doua dintre echipele frumoase ale Ligii I, sezonul 2008-2009, o finala disputata intr-un mod antrenant, cu un joc frumos, cursiv, cu faze frumoase, goluri frumoase. Echipele s-au comportat asa cum trebuie sa se comporte o echipa moderna, ceea ce ma bucura, pentru ca, incet incet incepem sa ne apropiem de ceea ce se joaca afara.

Pacat totusi... pacat ca spectacolul si jocul frumos din teren desfasurat de cele doua echipe a fost mascat de show-ul negativ din tribune si mai ales de faptul ca cei de la FC Timisoara au refuzat sa participe in semn de protest al festivitatea de premiere pentru ca, vezi doamne, arbitri au arbitrat intr-o maniera ce-a lasat de dorit si tot asa. Nu, arbitrajul, din punctul meu de vedere a fost foarte bun, dar, normal, cand iti aperi interesele, o faci cateodata si-n mod exagerat. Oricum ar fi, decizia condecerii de la FC Timisoara a fost una ce nu trebuia luata.

Cat despre ceea ce-a fost in tribune, asa cum spuneau si comentatorii partidei, galeria celor de la FC Timisoara era creditata ca fiind una dintre, daca nu poate cea mai civilizata galeria din Liga 1. In seara asta insa, s-a stricat imaginea creata in intreg sezonul. Si este pacat ca se intampla asa ceva la noi. Dar nu numa' la noi se intampla. Se intampla si la case mai mari. Se pare totusi ca masurile luate de autoritatile noastre nu fac sa inceteze deloc ceea ce se intampla pe stadioane, in tribune in ziua de astazi. Si cele care au de suferit sunt tot cluburile.

Per total, mi-a parut bine ca am ales sa vad acest meci. Pentru ca, cum spuneam si la inceput, am avut ce vedea. Si daca situatia a fost cum a fost in tribune, trebuie sa nu uitam faptul ca a fost vorba de finala Cupei Romaniei si ca trebuie sa ii felicitam pe cei de la CFR Cluj pentru faptul ca au reusit sa pastreze trofeul castigat in sezonul trecut. Mai departe, le-as ura sa aiba un parcurs cat mai lung in nou creata Europa League in sezonul va urma, iar celor de la FC Timisoara, le doresc sa faca impresie cat mai buna, poate chiar mai buna decat a celor de la CFR Cluj in sezonul trecut, la prima participare in Champions League.

Unde dai si unde crapa

Ca mai mereu, la noi in Romanica, daca nu sari tu la inceput de drum cu laudarosenii si falosenii, parca nu te simti bine chiar deloc. Si uite asa, asta-vara, stateai ca tot omul in fata tembelizorului sau frunzareai presa de specialitate si mai peste tot vedeai sau citeai cum granzii fotbalului romanesc se intrec in declaratii care mai de care mai pompoase si mai marete despre cum ei vor fi regii fotbalului in sezonul ce va incepe si asa mai departe. Dar, printre acesti oameni, se gasesc si altii, care, nu se dau mari ca vor face si ca vor drege. Sunt acei oameni incercati de fenomenul modestiei si de cel al muncii facute cu daruire. Oameni de genul celor de la CFR Cluj in sezonul 2007-2008 sau mai nou, cei de la Unirea Urziceni, in sezonul ce tocmai se va incheia si care... surpriza! Vor fi incoronati drept campioni ai Ligii I, sezonul 2008-2009.

Marii perdanti ai acestei competitii vor fi chiar cei care au avut gura cea mai mare la inceput de sezon, pe parcursul lui si chiar in ultimele cateva etape, cand... surpriza! Au pierdut un meci in deplasare, un meci crucial pentru ei. Cei de la Dinamo Bucuresti au pierdut meciul direct contra Unirea Urziceni cu 1-0 si deja, incepeau sa apuna sansele lor la castigarea titlului. Gura le era din ce in ce mai mica. Pana cand, in etapa urmatoare... surpriza! Dinamo Bucuresti 0-2 FC Brasov si Poli Timisoara 1-2 Unirea Urziceni. Practic, doua echipe, in doua meciuri pierdute de fiecare, si-au pierdut sansele la castigarea campionatului in dauna uneia care a castigat. Adica, fix doua din cele 5 echipe care la inceput de sezon promiteau marea cu sarea, au pierdut totul in doua meciuri.

Intamplarea face ca cei de la Unirea Urziceni, la finalul turului, sa spuna umili cum ca ei, nici macar nu se gandesc ca la sfarsit de campionat sa termine pe locul 1, pentru ca, nu credeau ca minunea va tine mult. Dar iata ca s-a intamplat. Si inca o data, baietii cu bani au primit o palma de la baietii cu daruire. De unde rezulta ca, in Romania, nu prea mai poti face totul cu bani. Iti mai trebuie si altceva. Oare ce? Ma intreb eu retoric.

Earthlings - Pământeni

In urma cu ceva zile, cineva ma intreba ceva despre nu stiu ce chestie legata de gramatica. Nicio legatura cu discutia ce urma sa o port cu persoana respectiva. Si cum spuneam, dintr-una intr-alta, am ajuns la a discuta despre un documentar vazut de ea recent. Documentar care, spunea ea, a facut-o sa planga din cauza nivelului de dramatism... Ma rog, cica sa ajung si la subiect.

Interesul mi l-a starnit oricum sa urmaresc documentarul, asa ca, l-am cautat, l-am vizionat si... am ramas socat. Earthlings se numeste filmul in cauza, iar subiectul principal este modul cum omul se comporta cu animalele. Si, in niciun caz nu este vorba despre partea buna a lucrurilor. Nu, este vorba despre 5 moduri prin care omul tortureaza animalele efectiv. Pentru animale de companie, mancare, imbracaminte, amuzament, cercetare stiintifica. Daca le-ai lua separat si te-ai gandi la ceea ce vezi in general la televizor sau ceea ce ti-a spus mamica si taticu', n-ai crede ca-s lucruri asa de grave. Dar sa te vad cum asisti la un dresaj dintr-un circ. Si nu dresajul din timpul unui show, ci "munca" de dinainte, din spatele cortinei. Sau, cand vezi o vulpe jupuita efectiv de vie... Chiar daca "e doar un animal", nu cred ca ai ramane chiar atat de indiferent. Asta, daca nu carecumva nu ai inima. Deja am inceput sa folosesc persoana a II-a in text pentru ca... m-am enervat pur si simplu. Si ceea ce e mai nasol e ca, multi imi vor spune fix ce-am spus si eu mai sus: e doar un animal. Pai da, este doar un animal, dar este un animal care simte durere, care nu are nicio vina ca trece prin ce trece.

Si toate astea de ce? Pentru ca omul este fiinta superioara pe aceasta planeta? Daca prin ceea ce am vazut in documentarul acesta, concluzia ce trebuie trasa esta ca suntem fiinte superioare si de aceea facem ce facem, eu unul am un gust amar in gura. Si, desi nu-s vegetarian si nici n-am sa devin un astfel de om dupa cele vazute, cred ca-mi va fi greu cand voi baga prima felie de salam in gura. Nu stiu tie cum iti va fi, cel ce citesti acum acest text, dar eu stiu care va fi starea mea.

Trist...

La un moment dat...

Din start va cer sa nu incepeti sa va faceti pareri care mai de care mai ciudate. Unii veti spune ca ma plang aiurea ca un copil. Altii vor spune ca spun ceea ce zic doar pentru ca vreau sa atrag atentia. Nu, o spun pentru ca asa simt eu acum, pentru ca asa vreau eu acum si v-o arat si voua pentru ca mai mult ca sigur unii vor considera ca pot invata o catusi de mica chestia din ceea ce spun acum.

Dar ce vreau eu sa spun acum pana la urma? Cred ca vreau sa spun ceva despre mine. O mica poveste despre mine, desprea ceea ce ma macina in momentul de fata pe mine. Si pe langa faptul ca ma macina destul de mult, imi si afecteaza viata. Practic, este ceva ce in momentul asta ma impiedaca pe mine sa fiu cu adevarat fericit. Dar despre ce este vorba? Nu este nimic concret, sunt doar mai multe chestii, care, adunate la un loc, fac un tot unitar destul de "al dracu". De exemplu, ce-ar fi daca eu, in momentul de fata, m-as comporta ca toti ceilalti colegi de munca ai mei si dupa ce-as iesi de la munca, m-as duce fix la bar, as baga in scurt vreo 4 beri, m-as duce acasa, m-as culca si a II-a zi, as repeta figura? Cred eu ca n-as rezolva nimic. Banii s-ar duce destul de usor iar ceea ce ramane in urma este fix nimic. Apoi, ce-ar fi daca eu as renunta la felul meu actual de a fi si as incepe sa fiu unul pe care-l doare fix undeva de tot ceea ce se intampla in jurul meu? Asta cred ca ar fi un lucru bun. Pentru ca asa, nu as avea la cine/ce sa ma gandesc, nu as avea pe cine sa ajut... mai degraba, nu as ajuta pe nimeni, si mi-as trai viata mai simplu. Dar nu, nici asa nu-i bine.

Si de mai stau si ma gandesc un pic, ar mai fi o chestie. Ce-ar fi daca n-as mai vrea sa iau nicio legatura cu niciun prieten/tovaras/amic? Pentru ca, pana la urma, un ultima vreme, mai mult de refuzuri m-am lovit decat de raspunsuri pozitive. Si cand ma gandesc ca nu am venit decat cu oferte de distractie. Daca ceream 5 lei imprumut, ce se intampla? Nici nu vreau sa ma gandesc...

Si daca m-as duce si mai departe, pe taramul "sentimental"? Dar acolo chiar nu intru. Terenul este chiar minat. Sa fi fost mai bine daca nu exista partea asta in viata unui om? Cat de fericit era? Clar e o intrebare retorica.

Si totusi, ce-ar fi de facut? Cred totusi ca si asta e o intrebare retorica. Raspunsul il stiu numai si numai eu. Iar in ultima vreme, tot imi place sa spun "toate la timpul lor". Si de ce nu? Ca doar timpul are leac pentru orice. Timpul...

The day the Earth stood still

"Profitand" de faptul ca am ramas fara internet (mama ei de retea), am zis ca n-ar strica sa dau o raita prin folderul de filme. Si uite asa, dupa o serie de comedii bune marca "Asterix et Obelix", m-am oprit la "The day the Earth stood still". Si pentru ca auzisem vorbe frumoase despre acest film, interesul pentru el a fost cu atat mai mare. Desi la inceput n-a prea stralucit, pentru ca nu prea era de inteles mai nimic, pe parcurs totul a inceput sa capete o lumina frumoasa si sa ma faca sa il urmaresc cu interes pana la capat.
Ideea filmului este una destul de simpla, dar, nu ca a aproape a oricarui SF de duzina. Adica, nu prezinta tipul clasic de SF unde civilizatia extraterestra vine, distruge pamantul sau cel putin incearca dar nu reuseste pentru ca la sfarsit, armata SUA este triumfatoare. De aceasta data, totul depinde de oameni in general, nu de forta militara. Motivul civilizatiei extraterestre nu este de a distruge o planeta, ci de a salva o planeta... de a o salva de noi, oamenii, cei care ne autodistrugem pe zi ce trece. Practic, acest film, un remake dupa filmul cu titlul omonim din 1951, ne arata ca ceea ce facem noi, oamenii acum, nu facem decat sa ne sapam groapa singuri Si, numai atunci cand avem cutitul la gat sau suntem la un pas de prapastie, numai atunci reusim sa facem schimbarea in bine. Mai pe romaneste, este unul din acele filme hollywood-iene, putine la numar ce-i drept, care, cu ajutorul unei povesti fictive si neconventionale, ne indeamna sa invatam ceva. Ne indeamna sa facem o schimbare in bine, o schimbare menita sa ne prelungeasca viata pe Terra, "planeta noastra".
Cum spuneam si mai sus, filmul nu este unul cu o idee noua, ci este un remake de filmul cu acelasi titlu din 1951. Si poate ca tocmai de aceea, ceea ce prezinta acest film nu seamana cu mai nimic din ceea ce vedem astazi pe sticla si face parte din categoria SF.
Colac peste pupaza, este un film exceptional, cu o distributie buna si o regie pe masura. Un film ce merita vazut.